next »

[alinivan]

A: Amortizare

Din punctul de vedere al contabilităţii financiare, amortizarea se calculează pe baza valorii istorice, şi se calculează împăţind valoarea istorică la un anumit număr de ani (de cele mai multe ori, numărul de ani este specificat în legea contabilităţii). Raţiunea economică ar fi recuperarea valorii plătite pe un echipament sau pe o clădire într-o anume perioadă.

Din punctul de vedere al calculaţiei de costuri, valoarea istorică la care a fost cumpărat echipamentul nu mai contează, ceea ce contează este echipamentul viitor pe care îl voi cumpăra atunci când cel actual va fi de nefolosit (e greu de crezut că la sfârşitul perioadei de folosire a actualului echipament voi găsi unul identic ca preţ). Nu menţionez aici termenul de amortizare contabil, ci perioada lui de folosire (economică). De aceea, calculul amortizării calculate va fi astfel: valoarea viitorului echipament (valoarea de reînlocuire) împărţit la timpul de folosire economică a echipamentului actual. Poate să dea o valoare diferită de cea din contabilitate, dar acela va fi efortul financiar care trebuie să fie făcut.

[alinivan]

B. Bugetare

Bugetarea este un instrument al Controlling-ului, alături de Planificare. Bugetarea înseamnă Planificare pe cantităţi înmulţită cu preţuri (pentru vânzare) sau costuri (pentru producţie sau aprovizionare).

Există, în principiu, două tipuri mari de bugetare: bugetarea incrementală şi bugetarea bază 0.

Bugetarea incrementală înseamnă creşterea / scăderea bugetului anului n+1 pe baza bugetului anului n în funcţie de anumite predicţii economice ce se pot estima pentru anul n+1 .

Bugetarea bază 0 înseamnă ştergerea "cu buretele" a întregii bugetări a anilor trecuţi şi re-facerea bugetării pe baza structurii produselor / serviciilor ce se estimează a fi vândute (pentru a fi vândute trebuie să fie produse, pentur a fi produse trebuie ca materiile prime, echipamentele, oamenii să fie achiziţionaţi) în anul n+1 , fără nici o legătură cu bugetarea anilor anteriori. Acest tip de bugetare este foarte costisitor, dar are o serie de avantaje: ne scapă de iluzia anilor trecuţi, apoi exprimă realitatea economică, permite crearea de schimbări în cadrul organizaţiei. Este extrem de util atunci când apar modificări structurale în interiorul organizaţiei (modificări de departamente, eliminare sau crearea de produse / servicii noi) sau atunci când apar moficiări substanţiale ale mediului economic (cazul anilor 2008 - 2010).

[alinivan]

C: Calculaţia costurilor

Aparat complex care constă în crearea de centre de cost, repartizarea costurilor pe centre de cost şi apoi pe produs / serviciu. Scopul calculaţiei de costuri este determinarea costului unitar (costul pe produs standard) în împărţirea fix - variabil.

[alinivan]

C: Centre de cost