RSS

  • AGORA
  • MAGISTER

  • 17Jul 2010

    Opera din Constanţa

    Opera din Constanţa se închide. Se pare că acest teatru costă prea mult, aşadar, edilii constănţeni au decis închiderea teatrului.

    De acest teatru de operă mă leagă foarte multe amintiri plăcute, atât culturale (una din cele mai frumoase montări cu Boema acolo am văzut-o) cât şi profesionale (mergeam des la operă în perioada în care am fost implicat în primul proiect ISPA din România, anume pentru RAJA Constanţa).

    Închiderea teatrelor (lirice sau dramatice, indiferent) şi a bilbiotecilor înseamnă ruina culturală, care, în final va duce la ruina economică şi socială. Ceea ce se întâmplă acum la Constanţa reprezintă un act barbar, o înjosire a ideii de fiinţă civilizată. Dar Constanţa are nişte edili, iar pe constănţeni nu-i păzeşte nimeni de edilii lor.

    Link-ul aici

    no comments »

    13Jul 2010

    5 ani

    În iunie s-au împlinit 5 ani de când facem seminarii de achiziţii publice pe baze comerciale (prin programe ale Uniunii Europene facem de vreo 10).

    5 ani de când clienţii noştri ne consideră ca fiind cei mai buni. În timpul ăsta am strâns un număr relativ mare de participanţi la astfel de seminarii.

    Ne-am întrebat (în perioadele de glorie, atunci când erau persoane care se rugau de noi să fie primiţi la seminar) ce este mai important: comercialul (exprimat prin numărul mare de participanţi), sau procesul de învăţare (afectat în cazul unui număr mare de participanţi). Am ales procesul de învăţare în dauna comercialului, pentru că am decis că nu dăm tunuri, ci facem training. În achiziţii publice.

    Am fost copiaţi din interior şi apoi, colegi de-ai noştri au plecat spre firme concurente (sau au înfiinţat firme concurente), crezând că au învăţat tot ce se poate învăţa şi acum ne pot depăşi. Ştiţi clişeul: speranţa moare ultima.

    Am fost copiaţi din afară, de alte firme, care apoi ne-au spus că aşa au învăţat ei la Harvard şi la Cambridge, la cursuri de scurtă durată.

    Instituţii ale statului Român au decis să intervină negativ în realizarea de seminarii, prin interzicerea lectorilor să participe la seminariile noastre şi prin oprirea sistemului “demo” al SEAP în zilele în care noi organizam cursuri.

    Am luat parte la înfiinţarea de ONG-uri în domeniul instruirii funcţionarilor publici şi apoi ne-am retras atunci când aceste ONG-uri au fost “confiscate” (că e un cuvânt la modă) de diverse instituţii ale statului Român.

    Dar, dincolo de toate astea, noi am făcut training. Pe bune. Oamenii veneau în sala de seminar, ştiau că stau de la 9 la 5 după amiaza (indiferent că era Bucureşti, Sinaia, Predeal sau Viena) şi ştiau că pleacă de acolo “cu lecţia învăţată”.

    Ştiau că avem cei mai buni lectori, atât pe legislaţie cât şi pe SEAP. Ştiau că la noi nu se recită legislaţia, nu se spun doar “ce”-urile, ci şi “de ce”-urile.

    Noi explicăm, dăm exemple, preluăm probleme şi căutăm soluţii în sala de seminar, până la terminarea seminarului. Noi întrebăm de o sută de ori, de o mie de ori, dacă e nevoie, “aţi înţeles?” pentru a fi siguri că nimeni nu pleacă “ne-înţeles” din sala de seminar.

    Noi facem carte. Facem training în achiziţii publice. Pe bune.

    no comments »

    07Jul 2010

    Zi de muncă

    Dimineaţă, la Sibiu, mic dejun la Wien Cafe şi discuţie cu partenerul sibian. Apoi, partenerul sibian face cinste cu vizitarea Muzeului Farmaciei din Sibiu (Fain!). Ulterior, vizită la Filarmonica Sibiu (vechi client al firmei SVASTA Consult) care ne invită (pe mine şi pe partenerul sibian) în sala de concerte unde se desfăşoară un concurs de interpretare la pian. Ascultăm Prokofiev, Bach, Chopin.

    Mai am jumătate de oră până la întâlnirea de la prânz, aşadar mă duc la Schiller Buchhandlung să-mi cumpăr cărţi: Herta Müller (invariabil!) şi Günter Grass. Vine ora la care trebuie să mă întâlnesc, pentru masa de prânz, cu o femeie superbă, profesoară de germanistică la Universitatea din Sibiu. O masă de prânz de două ore care trec ca o clipă, dar cu o conversaţie spumoasă şi efervescentă. Evident, desertul nu putea fi decât o nouă vizită la Sala Thalia: Musorgski, Beethoven, Mozart, din nou Prokofiev.

    Apoi am plecat spre Reşiţa.

    Mi-aş dori să fie aşa fiecare zi de muncă. Din păcate, nu sunt. Dar sper să le pot face să fie (ca să nu termin pesimist!).

    no comments »

    29Jun 2010

    Banc de sezon - primit prin e-mail

    Intr-o dimineata, stapanitorul unei cetati fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata: “Hai la mere! Mere dulci cum n-ati mai gustat!”. Ridicandu-se indispus din pat si privind pe fereastra, vazu un targovet ce vindea, intr-adevar, mere, inconjurat de o multime de musterii.

    “Trebuie sa fie tare bune merele alea”, isi spuse mai-marele cetatii si, facandu-i-se pofta, il chema pe primul sau sfetnic si ii porunci: “Ia cinci galbeni si mergi in piata sa cumperi mere de la targovetul acela”.

    Primul sfetnic il chema pe paharnic si ii spuse: “Uite patru galbeni, du-te si cumpara mere”. Paharnicul se adresa, la randul sau, stolnicului: “Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la targovetul acela”.

    Stolnicul il chema pe primul strajer ii dadu doi galbeni si il trimise in piata. Acesta dadu un galben unui strajer din subordine, iar acela se duse la targovet si ii lua la rost: “Hei, ce tot strigi asa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetatii, iar drept pedeapsa mi-a poruncit sa-ti confisc caruta asta cu mere”. Zis si facut.

    Intors la seful sau, strajerul se lauda: “Am facut un targ nemaipomenit. Cu un galben am cumparat o jumatate din caruta cu mere a targovetului”.

    Primul strajer merse la stolnic: “M-am targuit si, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reusit sa cumpar un sac cu mere!”.

    Stolnicul - repede la paharnic: “Cu trei galbeni am luat o tolba intreaga cu mere”. Paharnicul dosi jumatate din cantitate si apoi merse la primul sfetnic: “Iata, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere”.

    Iar primul sfetnic se infatisa dinaintea stapinitorului cetatii si glasui: “Maria ta, iata, am indeplinit porunca. Numai ca de acei cinci galbeni n-am reusit sa targuiesc decat cinci mere”.

    Mai-marele cetatii musca dintr-un mar si cugeta: “Hmmm. Cinci mere pentru cinci galbeni. scump, foarte scump! Si, cu toate astea, targovetul acela avea o multime de cumparatori. Inseamna ca lumea o duce bine, are bani. Ia sa maresc eu birurile!”

    no comments »

    28Jun 2010

    Turandot - G. Puccini

    Are toate şansele să devină opera mea preferată. Sfârşitul actului I mi-a sunat în urechi azi toată ziua. Am găsit o înregistrare faină, de la Metropolitan, cu James Levine la pupitru.

    Povestea îmi place, iarăşi, la nebunie. Are o singură scăpare, pe care nu o spun, o păstrez pentru mine, ca să fie una din enigmele Turandot.

    Nu mă dă pe spate montarea de la ONB (de fapt, e mult spus montare), dar Tibi Soare a reuşit prin muzică să suplinească lipsa mişcării şi a regiei complete.

    Găsesc fantastică atracţia pe care o are Turandot asupra tuturor, atât în calitate de muzică, dar mai ales în calitate de prinţesă. Hieratică. Intangibilă. Sfinx(ă). Puternică. Muzica o caracterizează întru totul. Nu poţi să nu te laşi stăpânit de ea, cu toate că ştii că te absoarbe şi te face sclav.

    Sper ca până la primul client să mă rup de vraja acestei opere şi să pot gândi rece. Deocamdată sunt sub (şi în) imperiul lui Turandot.

    no comments »

    15Jun 2010

    Proasta Circulatie

    Sergentul din mijlocul străzii ridică şi coboară băţul, parodiind în faţa Operei pe dirijorul în frac dinăuntru. Automobilele cu fotolii adânci ca mormintele, gătite şi iluminate pe dinăuntru ca nişte budoare, dintr-o lume ireală, se urmează, cerându-şi nerăbdător, cu ţipăt aristocratic de claxoane, drum. E astă-seară mare manifestare de artă, v-o spunem serios, şi fotoliul, scăldat într-o baie de lumină electrică, a fost plătit cu 1.000 de lei, exact preţul a două sute de pâini. Iată acum, aliniate ca un parter de flori şi plante, femeile cu umerii rotunzi, gâturi marmoreane mângâiate de coliere, mâinile albe încheiate cu cătuşe de aur şi platină.

    Suntem, domnilor, o ţară bogată, fără îndoială.

    Asta a putut constata ieri şi băieţaşul care, flămânzind de două zile pe străzile capitalei după ce a privit vreme îndelungată galantarele de la băcăniile împinse până în stradă şi până în nările celor flămânzi, s-a decis să fure o pâine de la o gheretă din marginea oraşului. Nu l-au tentat nici homarii şi langustele de la Ciobanu, nici şalăul cu spinarea lată de o palmă de la Teişani, nici rodiile, nici perele învelite în vată ca nişte păsări bolnave. El nu vrea decât o pâine şi e mai greu pentru unii, în această ţară, să aibă o pâine, decât pentru alţii să trimită acasă un coş cu icre negre, brânză scump putrezită şi pateuri cultivate încă înainte de gâtuirea păsării.

    Băiatul acesta n-avea decât 16 ani, dar mintea lui necoaptă a putut gândi stupid că e mai bine să fure, cu pereţii stomacului uscaţi şi lipiţi de foame, o pâine, decât să aştepte şi să încerce a obţine de la stat o furnitură. Greşeală scump plătită, căci a fost împuşcat de către simbolul ordinii noastre sociale, domnul sergent din post.

    Coliba puturoasă, cu trupuri măcinate de mizerie, alături de palate cu multe camere, în care pe divanuri, pe mescioare, fiecare obiect, aruncat parcă la întâmplare, reprezintă o valoare care ar schimba destinul unui om, asta e capitala simbolică a noastră.

    E o proastă distribuţie în ţara asta, ca într-un corp bolnav, distribuţia sângelui. Unele organe plesnesc de congestionate ce sunt, pe când altele, care lâncezesc, se atrofiază, se descompun, pentru că până la ele, în acelaşi corp, nu ajunge nici o picătură din lichidul nutritiv.

    E neîndoios că dacă un aeroplan ar putea zbura deasupra acestei capitale şi pilotul ar putea privi, ca în poveste, prin acoperişuri, ar vedea în acelaşi timp, alături de aşternutul cu zdrenţe în care femeia cu trupul mâncat de tuberculoză îşi alăptează copilul, şi dormitorul luxos, cu trupul curtezanei neroade frământat de voluptate, după ce a fost aţâţat de bunătăţi, plătite din jaful banului public.

    Sufletele copiilor se ofilesc de la duhoarea vieţii din jurul lor încă de mici. La 16 ani sunt împuşcaţi adolescenţi pentru că fură o pâine, iar la 20 de ani studenţii îşi strâng tâmplele în mâini deasupra cărţii, nu numai pentru că ameţiţi nu mai pricep nimic, dar ca să-şi potolească, printr-o crispare, crampele foamei.

    Ce viitor ne pregăteşte această hidoasă congestie a organismului social, ce posibilităţi să putem întrevedea în ţara lefurilor de 4 milioane anual, care stau în cântar cu pensiile de 500 lei lunar?

    Ce suflete pot creşte într-o astfel de mocirlă morală?

    Lişiţă tremurătoare, scoici flasce şi nuferi, frumoşi poate, dar paralitici, când noi avem nevoie de stejari şi brazi, de animale sănătoase, îmbătate de aer proaspăt.

    Trebuie să luăm aminte. Eprea multă suferinţă aci şi prea multă juisare neruşinată. Organe prea bine nutrite, năclăite de grăsime… şi inimi prea secătuite şi deznădăjduite.

    (Camil Petrescu, prin vocea personajului sau G.D.Ladima, în Patul lui Procust, publicat în  1933)

    no comments »

    10Jun 2010

    Program încărcat

    Vineri Traviata, sâmbătă Fliegende Holländer, duminică Seara Balanchine, miercuri Cosi fan tutte, joi Simfonia Fantastică iar vineri AEROSMITH!!!!

    no comments »

    07Jun 2010

    Winoakuma Kuosuma (nimic despre Nadal)

    Si ca să nu ziceţi că sunt părtinitor, e remarcabilă şi victoria Alinei Dumitru, aur la Campionatul Mondial de Judo de la Bucureşti. Nu stiu dacă a fost ştirea pe la vreo televiziune, înnecată în judo-ul politic de la noi. Bine că mai sunt şi oameni care-şi văd de treaba lor şi o fac bine.

    Ce or fi zicând japonezii de performanţa româncei ? (da, ştiu, ei ne trimit experţi, ca cel din titlu, de exemplu).

    Da, întradevăr, Nadal nu a strălucit. L-a bătut muncitoreşte pe un Soderling strivit de importanţa momentului. Câteodată îţi trebuie un pic de nebunie gen Schiavone; Soderling nu a avut-o.

    no comments »

    05Jun 2010

    Bravo Schiavone !

    Foarte frumoasă finala feminină Roland Garros. Schiavone, cotata de departe cu a doua şansă, a câştigat prin multă determinare şi multă-multă imaginaţie în faţa excepţionalei jucătoare Samantha Stosur, care eliminase în tururile anterioare 3 favorite la titlu şi care a jucat ca un zid, frânt până la urmă de incredibila varietate şi imaginaţie a Francescăi.

    no comments »

    03Jun 2010

    Azi nu…

    Guess Who & Marian Crisan recidiveaza. Ceea ce dovedeste ca mai exista inca profesionisti in Romania.

    no comments »