după Douăzeci de ani - partea a doua
Văd pe internet (Facebook, alte situri de socializare, inclusiv situri de ştiri) că apare o anumită nostalgie pentru “epoca de aur”. Sunt tot felul de oameni, în general între treizeci şi patruzeci de ani care povestesc despre amintirile din epoca de aur, care caută (şi găsesc) pe Youtube diverse “reclame” comuniste la diverse produse şi instituţii de pe atunci (CEC, Fabrica-de-utilaj-greu-nu-ştiu-care-de-nu-ştiu-unde, etc.).
Cred că, încet - încet, încrâncenarea lasă loc unei nostalgii care leagă puternic “epoca de aur” de epoca în care am fost copii. Şi perioada copilăriei e mai frumoasă decât neajunsurile comunismului.
