Astazi m-a anunţat fiul meu că, la şcoală, a luat locul I la un concurs (de râgâit). Totdeauna am fost convins de utilitatea şcolii. Îmi amintesc că am participat şi eu la un concurs din ăsta, e drept într-o clasă mai avansată. Atât că, de atunci, şcoala a evoluat, evident.

Saptamâna trecuta, Aura, Alin și cu mine am fost în Obertauern / Austria pentru întâlnirea anuală cu unul din partenerii noștri austrieci importanți, ICG Graz. Obertauern e o stațiune de vis pentru schi, poate un pic prea scumpă pentru noi dar minunată pentru pasionați. Pârtii imense, zeci (nu exagerez) de instalații de cablu + tot ce vrei în materie de schi.

Am stat de Marți până Vineri. Vineri ne-am urcat în autobuz până la Radstadt; de acolo am luat trenul spre Viena, via Salzburg. În tren, un SMS fatidic: cursa BlueAir de București tocmai a fost anulată datorită închiderii spațiului aerian austriac (datorită norului de cenușa). Români fiind, obișnuiți fiind să trăim în haos, am reacționat imediat: ne-am dat jos în Salzburg si ne-am extins biletele de tren până la București, iar de la Budapesta ne-am luat chiar vagon de dormit, grație sistemului informatic al ÖBB (echivalentul austriac al - pardon de expresie - CFR). După 2 ore cu Railjet-ul am ajuns la Viena, după înca alte 2 ore la Budapesta unde urma să luăm trenul DACIA (Schnellzug, după cum scria pe bilet).

În gara din Budapesta - destul de sumbru. Mai curând întuneric, oameni nervoși că nu se pot urca în tren și mai curând mizerie pe jos. M-am simțit bine când un calător bulgar îmi povestea haosul de la casele de bilete de la unguri, conform principiului românesc ”ce bine că și capra vecinului e chioară”…

Era ora 24 (ora României); ne-am urcat în tren destul de stresați că urma să călătorim 12 ore până acasă, după ce în 6 ore străbătusem toată Austria și Ungaria. Nu au fost 12 ore, au fost 14, pentru că trenul nostru a binevoit să se târască kilometri întregi, obținând o medie orară de sub 50 km/ora.

Nevertheless, am dormit destul de bine și m-am trezit pe la 9 dimineața, cam după Mediaș, în apropiere de Dumbrăveni și Sighișoara. Am făcut ochi și am ieșit pe culoar, ocazie cu care, în lumina dimineții de primăvară am putut să admir dealurile podisului Transilvaniei și să mă bucur din nou (de ce oare ?) că am revenit în țară. Cum ar zice ungurii… așa o țară frumoasă, păcat că e locuită…

Am recitit zilele astea Mitul Democrației, de Lucian Boia.

Supercarte. O recomand cu căldură… mi se pare super valabilă și e scrisă de un român, chiar dacă inițial e scrisă în limba franceză și publicată la Paris… ca de obicei, românii nu reușesc să devină cunoscuți scriind în română…vezi Enescu, Cioran, Eliade… Oricum traducerea de față e făcută de autor deci nu sunt probleme.

O carte care ar trebui citită ca lectură obligatorie de toți politicienii noștrii… deși mă îndoiesc că 2-3% din ei au citit-o…măcar pentru momentele când dau lecții de democrație sau de știință politică în direct

Zilele trecute intru în cameră, copii se uitau la (pardondeexpresie) Disney Channel, unde rula un film cu marea vedetă a zilelor noastre Miley Cirus… la care exclam disperat “M-am săturat de Hannah Montana !”, înșfac telecomanda și pun pe Mtv. Unde era ceva videoclip cu decedatul de acum un an (Dumnezeu sa-l ierte) Michael. La care Filip (de aproape 3 ani…) îmi spune: ”Și eu m-am săturat de Michael Jackson !”.

Povesteam zilele trecute cu Mihai despre asemănarea dintre preot şi consultant. Dincolo de asemănările, să le spunem, evidente, mi-a trecut prin cap următoarea situaţie:

În calitate de consultant văd cum toţi managerii se străduiesc să-şi administreze cât mai bine firmele lor şi văd cum orice firmă cu un management neperformant sau inexistent se deteriorează. De fapt, orice mecanism lăsat la voia întâmplării se deteriorează şi merge către distrugere.

Şi atunci mă întreb: cum poate cineva să pună la îndoială existenţa Creatorului Suprem când are în faţa ochilor un mecanism perfect (vorbesc despre lume) creată astfel încât să funcţioneze performant, abaterile (în cazul în care apar) sunt resorbite fără nici un fel de sechele, un mecanism care permanent găseşte în sine resurse de împrospătare? Un mecanism care are nişte instrumente atât de stabile şi echilibrate cum sunt matematica sau fizica?

Sau, cum poate să creadă cineva că tot acest mecanism este rodul întâmplării? Noi încercăm să administrăm nişte mecanisme mici (familii, firme) şi greşim constant iar erorile sunt îndreptate cu greu. Şi atunci?

Sâmbătă am fost la piață, în Obor, pentru shopingul premergător Sfintelor Paști. În timp ce Rodica s-a dus să aleagă ”mielul perfect” în hala de carne, eu mi-am cerut voie afara. ”Bine, dar să stai în față, să nu pleci aiurea” - a sunat biletul de voie. Cea ce am făcut, am stat în fața magazinului de ceaoane, din poza de mai jos.

Era cool. Soarele strălucea primăvăratec, vântul adia călduț, iar oamenii se înghesuiau printre vânzătorii de ceapă, lobodă și ridichi, aflați la o neașteptată concurență cu vânzătorii de țigări de contrabandă și de telefoane mobile dubioase. Piața era haotică, tarabele mai curând mizere erau dispuse aproape fără logică; agitație, zgomot, îmbulzeală; mirosurile de mici se amestecau frățește cu cele de merdenele și cu sunetul de manele hardcore. Un crâmpei simpatic de Levant într-o capitală membră UE, ce suspină după vremurile în care se dorea sora cea mică a capitalei galice când de fapt nu este altceva decât Helsinki-ul Orientului.

(Nu îmi aparține expresia din titlu. Am citit-o odată în ceva material de Andrei Pleșu, și mi-a plăcut.)

Asta mai lipsea, sa fii animal X si sa dai peste o creatura mai animal decat tine !

Am citit ca Hiena, de la Animal X, a fost mușcat de câine în timp ce mergea cu bicicleta.

http://www.realitatea.net/hiena-de-la-animal-x-a-fost-muscat-de-un-caine_707189.html 

Oricum, e de reținut că mergea cu bicicleta… ce mai, sport extrem, un fel de safari ?!, pe străzile capitalei…

Că era mai scurt să-i zic așa. Am fost la film, cu Iulian. Dragutz… deși mi-a plăcut mai mult fabrica de ciocolată al aceluiași Tim Burton. De fapt, la o carte asa specială era dificil de făcut un film bun. Însă aș putea spune că e de văzut. Și chiar pentru adulți, dacă nu chiar… mai ales pentru adulți.

Nu știu câți cunosc anecdota… regina Angliei, foarte impresionată de cartea lui Lewis Caroll i-a cerut acestuia să-i dedice neparat următoarea sa carte. Ceea ce omul a făcut… atât că era un tratat de matematică, un tratat despre determinanți, omul fiind matematician…