Am impresia că e deja prea mult circenses. Ni se servește prea mult circenses. Și momentul când vom constata că nu mai avem panem e destul de aproape.

Ieri a fost 15 Ianuarie. Ziua lui Eminescu. Pe seara am rasfoit puțin La Medeleni, de Ionel Teodoreanu, în încercarea de a desluși ceva din atmosfera in care s-a format copilul ce avea sa devina Mihai Eminescu. Personaje creionate fără echivoc, peisaj de vacanță eternă, și în general o stare de normalitate atât de diferita de atmosfera acestei ”Capitale care ucide”, ca sa-l citez si pe Cezar Petrescu.

Revenind la Eminescu… acum 2 luni am citit, împreuna cu Iulian, Luceafărul. Sigur, îl mai citisem în școală dar de atunci nu îl mai citisem. Și poate ar fi fost cazul.

L-am citit cu alți ochi, cu ochii adultului și am deslușit înțelesuri nebăgate atunci în seamă. A fost foarte frumos, m-am simțit mai bogat și mai liniștit sufletește, mai înălțat.

www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/luceafarul1_2.htm