Astă seară am vrut să-mi iau bilet de autobuz la RATB şi vânzătoarea a refuzat să-mi vândă bilet, plecând de la ghişeu cu 10 minute înainte de terminarea programului (şi sub privirile mele).

Cifrele RATB pentru 2008 sunt: cifră de afaceri: 654.693.118 lei, cheltuieli totale 827.983.199, datorii 391.921.311. Miră pe cineva? Pe mine nu.

În cadrul festivalului liric de la Sibiu va avea loc o reprezentaţie cu opera Rigoletto în ziua de 4 octombrie. Spectacolul are loc la Casa de Cultură a Sindicatelor (singura scenă din Sibiu care are fosă). Cântăreţii şi corul sunt de la ONB, va cânta Filarmonica din Sibiu, la pupitru va fi dl. Iurie Florea.

Este un proiect susţinut de firma SVASTA Consult.

Din ”Epoca de Aur”. Mai ales că trece timpul dar și fiindcă tindem să credem că problemele de azi sunt cele mai importante iar altele nu există, nu vor exista și nici nu au existat.

Produs și regizat de unul din aceşti oameni minunaţi din cinematografia românească nouă, filmul va fi lansat în 25 Septembrie pe ecrane în Bucureşti, după ce premiera a fost anul ăsta, la TIFF.

Eu mă duc să-l văd. Poate o să-l iau și pe Iulian, fiul cel mare, pentru care e imposibil de crezut că în urmă cu 20 de ani aveam 10 minute de desene animate pe săptămână. Și alea de multe ori în reluare). Mai jos e unul din trailere, cel care mi-a plăcut cel mai mult.  

Exact.

Am fost azi dimineață la concertul pentru violoncel nr.1 în mi bemol major op. 107 de Șostakovici, interpretat de orchestra regală din Amsterdam în cadrul festivalului Enescu. A mai fost în partea a doua și Bethoveen, Eroica, însă mie mi-a rămas gândul la Șostakovici, care m-a impresionat în mod deosebit… atipic și în același timp armonios… cu un solist deosebit la violoncel… sala a fost cucerită, multe-multe bis-uri…

Bine că se mai întâmplă și așa ceva în România…

că târgul menționat acum 550 de ani va deveni capitală. Că eu cred că dacă ar fi știut îl desființa…

Poziționarea Bucureștiului este complet nepotrivită pentru rolul de capitală. Logistic, Bucureștiul nu poate conduce administrativ Romania. Strategic, este situat într-o zonă aproape imposibil de apărat (vezi viteza cu care a fost cucerit Bucurestiul de catre Mackensen in cel de-al doilea razboi mondial, dar și alte exemple). Cultural, Bucureștiul nu este reprezentativ pentru Romania, țigănia sa (mă scuze Madonna) fiind complet nereprezentativă pentru melanjul de latin, ortodox dar și Mitteleuropa întâlnit în România. Pattern-ul Bucureștiului îl poți găsi în câteva târguri din sudul României, dar pe măsură ce mergi spre nord, indiferent dacă vorbim de Ardeal sau de Moldova și Bucovina, legătura cu Bucureștiul devine inexistentă. Până și Craiova, alt oraș sudic, are o cochetărie proprie, spre deosebire de manelismul bucureștean.

Nu, o țară construită administrativ după model francez, în care totul se petrece în capitală, nu trebuie să aibă capitala în cea mai săracă, atât economic cât și cultural, zonă a României. Însă, deocamdată, ideea de a muta capitala elsewhere pare science-fiction; nici Ceaușescu nu a îndrăznit să o inițieze, deși se auzeau zvonuri… O asemenea schimbare într-un regim democratic pare iluzorie, într-un stat incapabil să construiască drumuri, în care podurile dau în firele de cale ferată, iar canalizarea sau alimentarea cu gaze pare încă, în multe locuri, un lux.

Ma opresc, pentru că m-aș putea lamenta pe multe pagini, mai ales că sunt la capătul unui drum infernal de 12 ore, de undeva de lângă granița de vest, către ”capitală”. Vă mai mirați că românii din vest se duc la grădina zoologică sau la aeroport la Budapesta ? Eu nu…

Sunt sigur totuși că prințul Vlad nu știa…

- Cărţi citeşti?

- Nu, că m-adoarme!

Dialog între Costel şi Tanţa (Ion Băieşu)

de Piersic. Florin Piersic (junior, insa absolut senior in ceea ce scrie).

O colecție de eseuri-gânduri-parabole remarcabil de sensibile și lucide. O dovada, destul de singulară, că în mocirla societății de azi din România mai sunt și oameni. Mai avem ceva speranțe, Pandora ne-a lăsat ceva pe fundul cutiei.

… am auzit din diverse surse faptul că oficialii SkyEurope s-au purtat foarte urât cu diverşi concurenţi, susţinând permanent că ei sunt cei mai buni de pe piaţă iar ceilalţi ar trebui să le fie recunoscători că nu sunt în faliment.

Pe de altă parte, am călătorit des cu SkyEurope între Bucureşti şi Viena. Am fost permanent plăcut surprins de avioane, de punctualitate, etc. Cel mai suprins am fost de preţuri. Am mers cu 50 de euro dus - întors Bucureşti Viena. Mă întrebam cum de îşi acoperă costurile, iar în calitate de consultant în management eram mirat de, ceea ce credeam eu că este, eficienţa managementului operativ.

Primele semne de întrebare au apărut odată cu “reorganizarea”. Atunci au început să apară şi primele întârzieri (câteva minute la plecarea din Bucureşti, câteva ore la plecarea din Viena). Chiar mă gândeam să-i sfătuiesc să-şi schimbe consultantul.

Ieri am aflat vestea falimentului. Neplăcut pentru toată lumea.