Este o replică din Bulgakov, dar care apare din ce în ce mai des prin firmele româneşti. La Bulgakov se petrece astfel:

Şeful unei instituţii (de stat, acţiunea se petrece în Rusia comunistă în anul 1921) pleacă să facă rost de bani pentru a plăti salariile subordonaţilor săi. Se întoarce în instituţie, unde toată lumea îl aşteaptă, aproape fără suflare, să le dea vestea: are sau nu are bani. Şeful intră. În mână are o găină ştrangulată. Se duce la el la masă fără un cuvânt. Lumea îl urmează, tăcută şi întrebătoare. Şeful se întoarce spre ei, trânteşte găina pe masă, se sprijină cu mâna stângă în găină şi spune lătrător: “Tovarăşi, nu mai sunt bani! Vă rog să nu vă îmbulziţi, că-mi dărâmaţi masa!” Apoi ia găina, o bagă în servietă şi pleacă făcându-şi loc printre oamenii amuţiţi.

Aşa e la Bulgakov. Cu umor. La noi e tragic. Mare parte din întreprinzătorii români nu au cunoştinţe de management, de costuri,  de management financiar. Mare parte nici nu ştiu că nu ştiu şi nici nu-şi dau interesul să afle. De aceea fraze ca cea din titlu (evident, modificate la realităţile actuale, cum ar fi “Dragi colegi şi colaboratori, nu mai avem bani”) au toate şansele să fie auzite cât mai des.

Personal, vă doresc să auziţi şi să rostiţi cât mai puţine.

sau Res publica. Cunoscuta mai ales ca Republica de Platon (ca urmare a unei traduceri neinspirate din grecescul Πολιτεία - Politeía, via latina). De mult vroiam să scriu 2 randuri despre această carte dar niciodata nu apucam sau nu reuşeam să rezum.

Aşa că am ales ziua alegerilor europarlamentare pentru asta

Iniţial am vazut această carte ca o excelentă carte de management. La momentul prezent, dacă aş fi întrebat ce carte de management este cea mai bună as spune fără ezitare: Politeia / Republica, Platon. Conducerea Polis-ului, a cetatii, e de fapt conducerea organizatiei iar personajele cărţii analizează fără complexe, fără limitări culturale, fără “political corectness” şi fără orice limitare mecanismele de conducere organizaţională şi de luare a deciziei.

Însă de ziua alegerilor parlamentare vreau să povestesc altceva.

Într-unul din capitole, cei 4 prieteni vorbesc despre sistemele de organizare a statului. Autocratia, dictatura, oligocratia, democratia, timocraţia, despotismul…

Dupa ce am citit acest capitol am ramas surprins. Deci se ştie de 2.500 de ani că democraţia nu e cea mai bună formă de conducere a “cetăţii” !? Da, se ştie, Platon o spune explicit. Dumnezeule, şi atunci de ce ne tot chinuim să o aplicăm ? Nu vedem zi de zi că nu funcţionează ?

Churcill (parcă) spunea “Democratia e un sistem deplorabil, dar nu cunosc altul mai bun”. Pai… ar fi trebuit să citească mai cu atenţie Platon: el sugerează acest “alt sistem”.  Sigur, Platon a fost acuzat că ideile lui stau la baza fascismului, apoi la baza dictaturilor comuniste, etc. Asta pentru că omul a sesizat disfuncţionalităţile democraţiei şi a propus un alt sistem, îndrăznind să gândească.

Vedem cu toţii astăzi în jur disfuncţionalităţile democraţiei: demagogie, corupţie, cheltuirea ineficientă (îngrozitor de ineficientă) a banului public, o administraţie instabilă, neproductivă şi costisitoare, şi iluzia că poţi, ca şi cetăţean votant, schimba ceva. Desigur, cu toţii, în sinea voastră, realizaţi că de fapt nu puteţi. Că e doar o iluzie, că suntem manipulaţi prin media, că putem alege dintr-un grup în care toţi sunt la fel, şi că oricum, chiar dacă l-am găsi pe acel “sincer”, pe acel “onest”, pe acel “imaculat” şi “pozitiv”, şi am reuşi prin votul nostru să-l propulsăm în frunte, el se va lovi de instituţii şi găşti organizate magistral pentru a învinge orice voinţă de “a face bine”.

Democratia reuseste să creeze sisteme care inhibă binele.

Există o instituţie care promovează fundamental ideea de iubire. Ideea de bine, de bunătate, de altruism, de viaţă pozitivă, orientată spre valorile binelui. E vorba de biserică (mă refer la orice confesiune). Această organizaţie persistă de mii de ani, chiar dacă în zona europeană s-a transformat din religiile politeiste grecesti si romane, trecand prin orfism şi eleusism, în crestinism. Fundamental sunt aceleaşi valori promovate. Iar această biserică creştină europeană, ale cărei valori sunt probabil cel mai apropiate de ideile democratice, nu aplică democraţia. (Dacă îmi spuneţi că o aplică o să vă întreb doar dacă patriarhul sau papa poate fi femeie ?).

De ce instituția care stă la baza spiritualității europene nu aplică conceptul de democrație ? Pentru că știe că e nesustenabil. Opiul popoarelor (ca să-l citez apocrif pe… Marx) nu e religia ci e democrația.

Sincer, nu reuşesc să văd o soluţie, dar asta nu trebuie să mă împiedice să o caut. Nu trebuie să mă împiedice să gândesc la ea. Să gândesc liber, fără clişee, fără limitări.