Nevoia permanentă de instruire.

Am avut câteva întâlniri cu secretarul general al unei asociaţii de afaceri româno-austriece, cu directorul unei firme de training din Viena (1BC, foarte cunoscută clienţilor noştri), cu consiliera cu afaceri a Ambasadei Române la Viena. Toţi au aceeaşi problemă: cum se face că investiţiile austriece în România sunt uriaşe, în timp ce investiţiile româneşti în Austria sunt la genunchiul broaştei?

Răspunsul este că în Austria concurenţa este puternică.

De ce este concurenţa puternică? Austriecii sunt diferiţi? Da, sunt diferiţi pentru că au parte de foarte (dar chiar foarte) multă instruire şi training. Costurile cu trainingul sunt foarte (chiar foarte) mari în Austria.

În România, costurile cu instruirea sunt cuprinse între 30% şi 25% din valoarea unui seminar cu competenţe similare din Austria. Cu toate acestea, românii nu vor training (un tip chiar mi-a scris că se simte jignit de faptul că există oferta noastră de instruire pe piaţă, că el ştie să-şi calculeze costurile). Mare parte din managerii români ai firmelor româneşti nu vor să ştie cum se pot face anumite lucruri, şi mai ales, ce se poate face. Sunt convinşi că ei ştiu tot ceea ce se poate şti, în cam toate domeniile.

Cam acesta este motivul pentru care (fără să ne orientăm astfel), cea mai mare parte din clienţii noştri de consultanţă şi training sunt firme şi filiale ale firmelor austriece şi germane din România. De ce? Pentru că la firma SVASTA Consult găsesc competenţe similare şi mod de lucru similar cu cel de la ei de acasă, iar la preţ suntem (încă) imbatabili, dar pe măsură ce ponderea acestor clienţi creşte, va creşte şi preţul serviciilor noastre de consultanţă şi training.

Zburând zilele acestea la Istanbul am realizat ca avem aceeaşi ora cu câteva oraşe din lume… Atena, Istanbul, Tel Aviv, Beirut… e doar o coincidenţă sau e mai mult ?

Daca vreme de 50 de ani lumina a venit din Est, din Rusia, şi s-a încercat chiar să se demonstreze că suntem “un fel” de slavi, de alţi 20 de ani ne luptăm disperaţi să copiem occidentul, de-a valma, fără discernământ…

În opinia mea ar trebui să căutăm valoarea şi în universul proxim. Nu spun că nu sunt multe de învăţat de la vest occidentali dar pentru asta nu trebuie să sacrificăm şi să rejectăm aprioric tot ce vine din Orient…

Mă frământă câteva întrebări: de ce friza de pe Pantheon / Acropole a fost jupuită de un britanic după 2.300 de ani de existenţă în care Atena a fost ocupată de multe popoare, inclusiv 500 de ani de către turci ?

De ce Sfanta Sofia (Hagia Sophia, cea mai importantă biserică a creştinătăţii) a fost devastată de către cruciaţii creştini fiind apoi reabilitată şi păstrată până în zilele noastre de către musulmani ?

Sau ca să revenim pe plaiuri mioritice… cele mai mari distrugeri ale Voroneţului nu s-au datorat luptelor cu turcii sau cu polonii, ci trupelor austro-ungare, fraţi întru creştinism…care de altfel au şi desfiinţat pentru vreo câteva zeci de ani mănăstirea…