Zilele acestea, la inceput de Februarie, a avut loc in Romania un eveniment. Intr-o tara normala televiziunile ar fi inceput buletinele de stiri anuntand acest eveniment. Emisiunile din prime-time ar fi alocat spatii importante evenimentului. Iar liderii de opinie din Romania s-ar fi invartit in jurul subiectului. Contrar, in Romania de azi faptul se petrece intr-o quasianonimitate care reflecta cumva degradarea societatii romanesti. Degradare ce se simte si in zona elitelor… Astazi elitele sunt sau strategic absente sau orgoliile nu le permit sa vada cum mergem pe drumul cenusii, inconjurati de nebuni si bestii…

Raport asupra singurătăţii… Augustin Buzura, cartea celui mai mare scriitor roman, pe care avem inca sansa sa-l vedem din cand in cand plimbandu-se prin Amzei sau Romana, facand cumparaturi la Rainbow sau luand masa la Harbour.

Sa consideram un exemplu numeric: să presupunem că există o firmă care produce un anumit produs, nu contează care, produsul “alfa”. Pentru a produce o bucată de produs alfa, firma are costuri de producţie pe produs (costuri variabile) de 1,4 lei. Costurile fixe (costuri care nu se schimbă în funcţie de volumul producţiei) sunt in valoare de 500.000 lei. Preţul acceptat de piaţă este de 400 de lei pentru acest produs.

În cazul situaţiei economice de până mai adineauri (mai anul trecut) când cererea era puternic susţinută de bănci prin credite de consum (doar cu buletinul), piaţa era mare, era în absorbţie, iar firma noastră producea 1.500 de bucăţi. Costurile totale erau 1500 bucăţi X 1,4 lei cost variabil pe bucată + 500.000 lei costuri fixe = 502.100 lei, ceea ce ducea la un cost unitar total de 334,74 lei, ceea ce ducea la un profit pe fiecare bucată vândută de 65,27 de lei; firma făcea un profit de 97.900 lei pentru toate cele 1.500 de produse vândute.

Se schimbă situaţia economică, dar doar parţial: nu scade preţul pe bucată, piaţa acceptă acelaşi preţ de 400 de lei pe bucată. Scade doar cererea, nemaifiind susţinută de creditele bancare. Firma noastră poate produce şi vinde acum doar 1.000 de bucăţi. Situaţia se schimbă dramatic: costurile totale se modifică astfel: 1.000 de bucăţi x 1,4 lei cost variabil pe bucată (din fericire nu creşte) + 500.000 costuri fixe = 501.400 lei. Pare că scade, însă dacă vom împărţi la numărul de bucăţi obţinem un cost unitar de 501,40 lei. Piaţa, vă amintiţi, acceptă un preţ de 400 de lei (ca şi până acum). Firma noastră înregistrează aşadar o pierdere de 101,40 lei pe fiecare produs, ceea ce duce la o pierdere totală de 101.400 lei (mai mare decât profitul înregistrat când îi mergea bine).

Dar dacă piaţa nu mai acceptă un preţ de 400 de lei, ci mai mic? Dacă îmi cresc costurile la materiile prime şi materiale?

Ce are firma de făcut? Răspunsul vine în urma seminarului de Controlling. Costuri şi bugete .

object>

Atât că m-am abţinut să mă manifest… Din nefericire în sală erau mulţi incapabili să se abţină…

Ieri seară am fost la un spectacol de teatru No şi Kyogen, teatru tradiţional japonez, No si Kyogen fiind echivalentele nipone ale comediei şi tragediei.

A fost… nu ştiu cum să zic… a fost pur şi simplu “special”. Deosebit. Unic. Şi foarte dificil de înţeles pentru noi, europeni infatuaţi şi ignoranţi, care credem că toată cultura începe cu Mickey Mouse şi se termină cu… hm… Terminator

Peste 20 de actori japonezi au dat un spectacol de mare clasă, tratat cu o imensă seriozitate, chiar dacă uneori în sală răbufneau chicotele “maneliştilor” români, incapabili măcar să trateze cu respecte imensa lecţie de cultură şi tradiţie ce ni se servea. Probabil ar fi fost mai atraşi de un film cu ninja şi cu Jackie Chan.

Modul de interpretare, costumele, perfecţiunea corului, a instrumentiştilor…

Ca să citez un prieten… “nu pretind că am înţeles totul dar am simţit că am fost expus unui spectacol deosebit de cultură şi tradiţie”

Aş da zile de la mineeee….

Mi-am pus deseori întrebarea dacă pot exista firme nerentabile şi care totuşi să supravieţuiască pe piaţă. Răspunsul este “Da, există”. Am ajuns la acest răspuns empiric, după ce am analizat diverse firme în calitate de consultant.

Să luăm un exemplu cu cifre:

Să spunem că există pe piaţă un produs care se vinde cu 10 lei. Sunt două firme care-l produc. Una din firme îl produce cu un cost de 6 lei, alta cu un cost de 4 lei. În mod evident, ambele firme sunt economice (profitul este mai mare decât costurile) dar una din ele este nerentabilă (cel puţin prin comparaţie cu a doua). Cert este că ambele au şanse de a rezista pe piaţă.

Apare perioada de criză, cea care ne dă tuturor bătăi de cap, iar piaţa nu mai acceptă un preţ de 10 lei pentru produsul menţionat, ci doar de 5 lei. În mod evident, în acest caz pe piaţă va supravieţui cea de-a doua firmă, iar prima, dacă nu ia măsuri urgente de restructurare şi minimizare a costurilor, va trebui să renunţe la fabricarea acelui produs.

Seminarul de Controlling si Managementul Costurilor  al firmei SVASTA Consult face exact acest lucru: învaţă participanţii să-şi analizeze costurile, să determine dacă fabricaţia unui produs este rentabilă sau nerentabilă (independent de eficienţa economică) şi să-şi creeze un sistem de avertizare preventivă pentru costuri şi bugete. Următorul seminar va avea loc între 25 şi 27 februarie, la Predeal.

Clienţii noştri sunt de părere că firma SVASTA Consult oferă seminarii de calitate. Aşadar, pentru a lărgi accesul la seminarii, firma are o politică de reduceri pentru clienţii săi, astfel:

1. în cazul în care se înscriu mai mulţi participanţi de la aceeaşi firmă, la acelaşi seminar, pentru al doilea participant calculăm o reducere de 3% din valoarea seminarului iar pentru al treilea participant calculăm o reducere de 5% din valoarea seminarului
2. în cazul în care sunt participanţi de la firme sau organizaţii care au mai participat la seminariile organizate de firma SVASTA Consult, calculăm o reducere de 10% din valoarea seminarului.

Această politică este un pas în plus ce se încadrează în ideea firmei noastre de a permite accesul la seminarii cu conţinut inteligent.