În iunie s-au împlinit 5 ani de când facem seminarii de achiziţii publice pe baze comerciale (prin programe ale Uniunii Europene facem de vreo 10).

5 ani de când clienţii noştri ne consideră ca fiind cei mai buni. În timpul ăsta am strâns un număr relativ mare de participanţi la astfel de seminarii.

Ne-am întrebat (în perioadele de glorie, atunci când erau persoane care se rugau de noi să fie primiţi la seminar) ce este mai important: comercialul (exprimat prin numărul mare de participanţi), sau procesul de învăţare (afectat în cazul unui număr mare de participanţi). Am ales procesul de învăţare în dauna comercialului, pentru că am decis că nu dăm tunuri, ci facem training. În achiziţii publice.

Am fost copiaţi din interior şi apoi, colegi de-ai noştri au plecat spre firme concurente (sau au înfiinţat firme concurente), crezând că au învăţat tot ce se poate învăţa şi acum ne pot depăşi. Ştiţi clişeul: speranţa moare ultima.

Am fost copiaţi din afară, de alte firme, care apoi ne-au spus că aşa au învăţat ei la Harvard şi la Cambridge, la cursuri de scurtă durată.

Instituţii ale statului Român au decis să intervină negativ în realizarea de seminarii, prin interzicerea lectorilor să participe la seminariile noastre şi prin oprirea sistemului “demo” al SEAP în zilele în care noi organizam cursuri.

Am luat parte la înfiinţarea de ONG-uri în domeniul instruirii funcţionarilor publici şi apoi ne-am retras atunci când aceste ONG-uri au fost “confiscate” (că e un cuvânt la modă) de diverse instituţii ale statului Român.

Dar, dincolo de toate astea, noi am făcut training. Pe bune. Oamenii veneau în sala de seminar, ştiau că stau de la 9 la 5 după amiaza (indiferent că era Bucureşti, Sinaia, Predeal sau Viena) şi ştiau că pleacă de acolo “cu lecţia învăţată”.

Ştiau că avem cei mai buni lectori, atât pe legislaţie cât şi pe SEAP. Ştiau că la noi nu se recită legislaţia, nu se spun doar “ce”-urile, ci şi “de ce”-urile.

Noi explicăm, dăm exemple, preluăm probleme şi căutăm soluţii în sala de seminar, până la terminarea seminarului. Noi întrebăm de o sută de ori, de o mie de ori, dacă e nevoie, “aţi înţeles?” pentru a fi siguri că nimeni nu pleacă “ne-înţeles” din sala de seminar.

Noi facem carte. Facem training în achiziţii publice. Pe bune.